Un număr semnificativ de primari din localități mici și cu resurse financiare limitate din România utilizează funcția de consilier personal pentru a angaja persoane prin numire directă. Această practică permite evitarea procedurilor de concurs obligatorii pentru funcționarii publici, oferind edililor posibilitatea de a aduce în administrație persoane care execută diverse sarcini, de la activități de birou până la muncă fizică, fără a respecta atribuțiile specifice postului.
În comuna Pardoși, județul Buzău, care are doar 300 de locuitori, primarul Iulian Preda a angajat un consilier personal, Ștefan Pușcoi, deși bugetul localității este extrem de redus. Primăria nu poate plăti salariile angajaților mai mult de două luni pe an din taxele și impozitele colectate, însă funcția de consilier a fost folosită pentru a suplini lipsa de posturi în organigramă. Ștefan Pușcoi îndeplinește sarcini la casierie, ajută la procesarea cererilor pentru ajutoarele de căldură și execută chiar și muncă fizică, precum spargerea lemnelor.
O situație similară este observată în comuna Moșteni, județul Teleorman, unde primarul Vică Tăbărana utilizează funcția de consilier personal pentru a angaja persoane care execută lucrări de întreținere. Cornel, angajatul menționat, nu are un birou dedicat și nu oferă consultanță, ci este implicat în activități precum cosirea cimitirului sau alte intervenții de teren. Mai mult, primarul a utilizat și funcția de șef al poliției locale pentru a angaja un muncitor care utilizează drujba sau mătura pentru diverse necesități ale comunei.
În comuna Sfințești, tot din județul Teleorman, primarul Marian Ceușu justifică necesitatea unui consilier personal prin volumul de proiecte dezvoltate la nivel de UAT și necesitatea de a obține avize. Consilierul local, Stelian Mihăiță, câștigă aproximativ 3.500 de lei lunar și își desfășoară activitatea la birou, deși sarcini precum transportul documentelor la Direcția Agricolă sunt atribuite acestuia. Acesta afirmă că rolul său este de a fi implicat în problemele zilnice ale cetățenilor, fără a oferi sfaturi strategice.
Deși primarii au dreptul legal de a-și angaja consilieri personali, utilizarea acestui mecanism în unitățile administrative-teritoriale cu bugete de supraviețuire ridică semne de întrebare privind oportunitatea deciziilor. În multe dintre aceste localități, resursele sunt atât de limitate încât administrația se află în pragul insolvenței, iar angajările prin numire directă sunt folosite ca o metodă de a fenta restricțiile impuse de organigramele oficiale. Această practică transformă funcția de consilier într-un instrument de angajare a forței de muncă necesare pentru diverse operațiuni administrative sau tehnice.
În România, majoritatea unităților administrativ-teritoriale se confruntă cu dificultăți financiare majore, având bugete care nu permit acoperirea tuturor cheltuielilor de funcționare. Această realitate economică pune presiune pe administrațiile locale, care încearcă să gestioneze resurse insuficiente într-un cadru legislativ strict privind ocuparea posturilor în sectorul public.