Propunerea de reorganizare administrativ-teritorială a României a declanșat deja o serie de tensiuni politice și rivalități între comunități locale. Proiectul vizează atât reconfigurarea județelor, cât și comasarea comunelor, o mișcare care amenință structurile de putere actuale. În acest context, au apărut primele semne de rezistență, inclusiv demisia unui deputat din Maramureș, pe fondul temerilor privind pierderea autonomiei teritoriale.
Europarlamentarul PSD Dragoș Benea, care coordonează grupul de lucru pentru această reformă, a subliniat că reorganizarea județelor este esențială pentru succesul procesului. El a menționat că modelul de bază ar putea fi cel al celor 15 Curți de Apel, deși numărul final de unități administrative nu a fost încă stabilit. Dragoș Benea a recunoscut că va exista o rezistență internă semnificativă în cadrul PSD, venind de la primari, consilieri locali și președinți de consilii județene.
În ceea ce privește nivelul local, PSD analizează trei scenarii de comasare a comunelor, bazate pe praguri de populație de sub 1.500, 3.000 sau 5.000 de locuitori. Dacă s-ar aplica pragul de 3.000 de locuitori, aproximativ 1.600 de comune ar fi vizate de reorganizare. Această schimbare ar putea duce la eliminarea a între 15.000 și 18.000 de funcții de aleși locali, inclusiv primari și consilieri, ceea ce explică miza politică ridicată a reformei.
Cazul Galați și Brăila ilustrează tensiunile dintre comunități, unde posibila fuziune a reavificat rivalități istorice. În timp ce unii cetățeni își exprimă refuzul de a fi absorbiți de celălalt județ, liderii administrațiilor locale propun o abordare pragmatică. Francisk Chiriac, președintele Consiliului Județean Brăila, a vorbit despre maturitate și proiecte comune, în timp ce Costel Fotea, președintele Consiliului Județean Galați, a considerat că legăturile economice dintre locuitori depășesc orgoliile locale.
Politologul Cristian Pîrvulescu explică faptul că orice unitate administrativă implică bugete, rețele de clientelă și funcții politice, iar comasarea le-ar reduce la jumătate. Din acest motiv, elitele locale au un interes structural în menținerea rivalităților. Analistul George Jiglău a adăugat că scopul nu trebuie să fie reducerea numărului de primării, ci crearea unor structuri funcționale care să ofere servicii mai bune, evitând unitățile care nu se pot autosustine economic.
Istoria administrativă a României arată că astfel de schimbări radicale produc câștigători și pierzători pe termen lung. Reforma din 1968 a schimbat statutul unor orașe, precum Bârlad sau Turnu Măgurele, care au pierdut rolul de reședințe de județ. Similar, eșecul regionalizării din 2013 a demonstrat dificultatea de a stabili noi capitale regionale, indicând faptul că o reformă impusă de sus va întâmpina întotdeauna rezistență dacă nu se pune accent pe cooperarea funcțională.