Curtea Constituțională a României a respins, cu majoritate de voturi, obiecția de neconstituționalitate formulată de președintele României, Nicușor Dan, referitoare la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic. Prin decizia comunicată miercuri, 18 noiembrie, instanța a stabilit că actul normativ, care vizează completarea art. 6 din Legea nr. 407/2006, este în deplin acord cu prevederile Constituției, în raport cu criticile aduse de șeful statului.
Nicușor Dan a contestat în mod specific procedura prin care hotărârile judecătorești de suspendare a ordinelor ministrului Mediului produc efecte. Președintele a argumentat că, dacă suspendarea devine aplicabilă doar după căpătarea caracterului definitiv a hotărârii, controlul judecătoresc asupra actelor administrative devine ineficient. Nicușor Dan a susținut că această modificare poate lipsi de eficacitate în cazul măsurilor care permit intervenții asupra faunei sălbatice, deoarece natura măsurilor este ireversibilă.
În cadrul argumentației sale, președintele a invocat riscul încălcării Directivei Habitate, care impune un sistem de protecție strictă pentru anumite specii, precum ursul brun. Nicușor Dan a susținut că derogările de la regimul de protecție trebuie supuse unui control judecătoresc efectiv înainte de producerea unor efecte ireversibile. Sesizarea a vizat, de asemenea, încălcarea dreptului de acces la justiție, a principiului proporționalității și a dreptului la un mediu sănătos.
Judecătorii constituționali au explicat că reglementarea unei proceduri speciale privind suspendarea executării unui act administrativ nu încalcă principiile legalității, separației și echilibrului puterilor. Curtea a menționat că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor este de competența exclusivă a legiuitorului, conform articolelor 126 și 129 din Constituție. De asemenea, momentul de la care o hotărâre de suspendare produce efecte intră în marja de apreciere a parlamentului.
CCR a subliniat că legiuitorul nu a exclus nicio categorie socială de la exercițiul drepturilor procesuale, ci a consacrat posibilitatea de a formula cereri de suspendare a actelor administrative. Curtea a constatat că o hotărâre de suspendare presupune doar încetarea temporară și provizorie a producerii efectelor actului respectiv. Decizia este definitivă și general obligatorie, urmând ca argumentele complete să fie publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Decizia Curții Constituționale vine într-un moment în care instituția este implicată în verificarea multiplei norme și proceduri legislative. În perioada recentă, CCR a analizat și alte aspecte de interes public, precum procedurile de verificare a calității de asigurat prin metode electronice. Această serie de decizii subliniază rolul instanței de control în menținerea echilibrului între puterea legislativă și respectarea drepturilor fundamentale garantate de Constituție.