Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a refuzat acuzațiile conform cărora ar fi oferit presei materiale din dosarul în care Călin Georgescu este acuzat de o înșelăciune de 1,1 milioane de euro. Instituția a clarificat faptul că dosarul de urmărire penală a fost comunicat oficial doar către trei entități specifice, fără a exista nicio furnizare de probe către reprezentanții mass-media, indiferent de natura acestora.
Conform explicațiilor oferite de purtătorul de cuvânt al DIICOT, Mihaela Melconian, materialele au ieșit în spațiul public după ce dosarul a fost transmis în judecată. La data de 5 noiembrie 2026, întregul dosar de urmărire penală a fost remis apărătorilor celor doi inculpați în format electronic. Acest set de documente conținea și planșele fotografice care fuseseră întocmite în timpul perchezițiilor domiciliare efectuate în cadrul anchetei.
Ulterior, la data de 11 noiembrie, când dosarul a fost trimis în judecată, DIICOT a sesizat Tribunalul Ilfov. Instituția a înaintat dosarul cauzei către acest tribunal atât în format fizic, cât și în format electronic. Mihaela Melconian a subliniat că DIICOT nu a furnizat niciun material probator administrat în cauză, inclusiv fotografiile de la percheziții, către reprezentanții mass-media, explicând astfel circuitul documentelor.
Difuzarea acestor imagini a avut loc în seara de 17 noiembrie, prin Antena 3, în cadrul emisiunii Decisiv Prime Time, realizată de Cătălina Porumbel. Televiziunea a prezentat fotografii cu curtea, intrarea în casă și diverse încăperi ale locuinței lui Călin Georgescu, precum și pagini din documentația perchezițiilor. Pe ecran au rulat titluri care menționau protejarea dreptului la viață privată, în ciuda prezentării imaginilor din interiorul proprietății.
Avocatul Toni Neacșu, fost judecător și membru al CSM, a criticat difuzarea, afirmând că fotografiile de la percheziții reprezintă un mijloc de probă. Acesta a susținut că prin aceste acțiuni nu este încălcat doar dreptul la viață privată, ci există o problemă de fond mai gravă. Neacșu a menționat că un stat care nu își poate păzi dosarele nu mai poate garanta procesul echitabil sau ancheta.
În trecut, România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru situații similare, legate de scurgeri de informații din dosarele Cășuneanu și Apostu. Aceste decizii internaționale subliniază importanța protejării integrității materialelor de probă și a vieții private a persoanelor implicate în proceduri penale, evitând expunerea neautorizată a locuințelor percheziționate în spațiul public.