În anii 1980, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a impus măsuri severe de raționalizare a energiei electrice și a gazelor naturale. Această politică a fost dictată de necesitatea de a achita datoria externă a țării, care ajunsese la aproximativ 10,4 miliarde de dolari. Decizia de a prioritiza industria grea în detrimentul nivelului de trai al cetățenilor a dus la perioade lungi de frig și lipsă de iluminat în locuințe și pe străzile orașelor.
Primele restricții majore au fost oficializate prin Decretul nr. 240 din 29 iunie 1982. Acest document a impus o reducere de 20% a consumului de energie electrică față de nivelul înregistrat în anul 1981. Pe lângă limitarea consumului, autoritățile au plafonat temperatura maximă în locuințe și birouri la 18°C și au aplicat majorări de tarife. Încă din ianuarie 1982, au început să fie aplicate primele opriri programate de curent electric pentru consumatorii casnici.
În perioada 1984-1985, limitarea energiei a devenit o componentă cotidiană a vieții în România. Curentul electric era întrerupt seara, fără niciun avertisment prealabil, pentru câteva ore, în timp ce iluminatul stradal a fost redus la un nivel minim. De asemenea, programul televiziunii a fost limitat la doar două ore pe zi. Aceste măsuri au transformat lipsa utilităților într-o rutină zilnică pentru întreaga populație a țării.
Situația a degenerat în anul 1987 prin emiterea unor decrete de raționalizare extremă. În februarie 1987, Nicolae Ceaușescu a stabilit măsuri pentru reducerea cu 20% a consumului de electricitate în gospodării și cu cel puțin 30% pentru activitățile neproductive. Pentru a asigura producția industrială, liderul a propus chiar ca familiile să locuiască într-o singură cameră pentru a economisi încălzirea și iluminatul. Programul de furnizare a gazelor a fost limitat la intervale specifice, precum orele 8-13 și 19-20.
Sancțiunile pentru depășirea cotelor de consum au fost extrem de riguroase și progresive. Pentru energia electrică, depășirea cotei cu 5-10% ducea la avertisment, iar depășirile ulterioare impuneau plata unui tarif de 2,50 lei/kWh, de aproape patru ori mai mare decât prețul normal de 0,65 lei. În cazul gazelor, depășirea repetată a limitelor a dus la întreruperea definitivă a livrării. Aceste penalități au fost aplicate într-un context în care salariul mediu net era între 2.500 și 3.000 de lei.
Aceste măsuri de austeritate au fost implementate într-un cadru economic marcat de criza resurselor și de dorința de a rambursa datoria externă fără a permite intervenții externe în gestionarea economiei. Deciziile de raționalizare au afectat direct capacitatea de locuire și confortul termic al cetățenilor, transformând accesul la utilități într-un proces strict controlat de stat prin intermediul comitetelor de bloc și al contorlor de consum.