Bilanțul industriei naționale de apărare pentru primele zece luni ale anului 2026 este descris ca fiind unul catastrofal de către conducerea Romarm. Conform declarațiilor oferite de Pîrcălăbescu, aproximativ 99% din companiile care se încadrează la Legea nr. 232/2016 nu au înregistrat nicio comandă nouă în această perioadă. Situația este caracterizată de o lipsă totală de perspective pentru majoritatea actorilor din acest sector strategic al economiei românești.
În ciuda acestui deficit de activitate, industria de apărare a beneficiat de cea mai mare alocare de fonduri, incluzând aproximativ 20 de miliarde de euro. Din aceste sume, 11 miliarde de euro au fost direcționate prin programul SAFE, în timp ce 2,45% din bugetul național pentru apărare au fost alocate acestui domeniu. Pîrcălăbescu susține că bugetul actual este gestionat deficitar, deoarece nu prioritizează suficient investițiile directe în capacitatea de producție a industriei de apărare.
Directorul general al Romarm subliniază că o investiție strategică în industria de apărare ar putea genera plusvaloare pentru economia națională pe termen lung. Dacă aceste fonduri sunt utilizate corect, bugetul alocat apărovării ar putea crește semnificativ în următorii 3, 4, 5 sau chiar 10 ani. Obiectivul final este atingerea standardelor NATO, prin care alocarea către apărare ar putea ajunge la un nivel de 5% din PIB.
Ecosistemul industriei de apărare este format din aproximativ 200 de companii, însă structura de proprietate este predominant privată. Din totalul acestora, doar 22 de companii sunt deținute de stat, restul de aproximativ 180 fiind entități private. Pîrcălăbescu propune crearea de joint-venture-uri și asocieri în participațiune între companiile de stat și cele private pentru a utiliza infrastructura de peste 5.000 de hectare deținută de Romarm.
Restructurarea Romarm este văzută ca o necesitate pentru a evita risipa de bani ai guvernului și pentru a susține întregul ecosistem. Prin utilizarea acreditărilor și a capacităților de producție existente, statul ar putea facilita producția de muniție sau explozibili de către companiile private. Scopul este ca banii publici să fie direcționați către înzestrarea întregului sector, nu doar către cheltuielile zilnice ale Ministerului Apărării.
Industria de apărare din România funcționează sub regimul Legii nr. 232/2016, care reglementează companiile de profil. Această legislație stabilește cadrul pentru activitatea companiilor de apărare, asigurând coordonarea dintre sectorul public și cel privat. În contextul actual de securitate regională, capacitatea de producție locală și respectarea standardelor NATO rămân puncte critice pentru stabilitatea instituțiilor de apărare ale statului.