Sari la conținut
Alianța Strategică Alianța Strategică

Securitate

Vulnerabilitatea infrastructurii critice în fața atacurilor cibernetice: riscuri și mecanisme de apărare

Experții avertizează că atacurile hibride pot avea efecte fizice asupra serviciilor esențiale, de la energie la sănătate.

· 3 min citire · Redacția Alianța Strategică

Vulnerabilitatea infrastructurii critice în fața atacurilor cibernetice: riscuri și mecanisme de apărare
Foto: Adevărul

Infrastructura critică a României, incluzând sectorul energetic și serviciile medicale, se confruntă cu o creștere a riscurilor asociate atacurilor cibernetice coordonate. Expertiza oferită de generalul (r) Alexandru Grumaz și de Mihai Rotariu, reprezentant al Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), indică o tranziție a războiului hibrid către acțiuni cu impact economic și fizic direct asupra populației. Aceste operațiuni vizează nu doar spionajul, ci și paralizarea sistemelor de cadastru, a penitenciarelor sau a rețelelor de distribuție de energie.

Sectorul energetic reprezintă un punct de vulnerabilitate major, deși sistemele de control industrial rămân, în general, izolate. Generalul (r) Alexandru Grumaz subliniază că riscul principal nu provine din centrale, ci din rețelele de distribuție și sistemele administrative, care pot afecta milioane de consumatori. Un precedent relevant a fost atacul asupra Grupului Electrica în decembrie 2024, unde serverele administrative au fost compromise, însă separarea rețelelor a protejat sistemele de comandă SCADA, prevenind întreruperea alimentării cu electricitate.

Sectorul sănătății a demonstrat vulnerabilitatea prin dependența de furnizori unici de servicii informatice. În februarie 2024, un atac de tip ransomware a afectat 26 de spitale din România, criptând datele necesare activității medicale. Mihai Rotariu, directorul de comunicare al DNSC, explică faptul că astfel de incidente pot avea scopuri diverse, de la câștiguri financiare la perturbarea activității instituțiilor. Această dependență de infrastructura IT comună amplifică impactul oricărei breșe de securitate asupra serviciilor de urgență.

În ceea ce privește răspunsul internațional, NATO poate activa Articolul 5 în cazul unui atac cibernetic, însă condițiile sunt extrem de stricte. Alianța poate lua în considerare această măsură doar dacă incidentul produce efecte comparabile cu o lovitură armată, precum distrugeri fizice sau victime. Generalul (r) Alexandru Grumaz menționează că Rusia operează adesea sub acest prag, utilizând grupări precum Fancy Bear, Turla sau NoName057(16), pentru a evita o intervenție militară directă a statelor membre prin intermediari sau hacktiviști.

Eficiența răspunsului național este limitată de problemele de igienă informatică și de dificultatea de a restabili serviciile rapid. Generalul (r) Alexandru Grumaz a identificat trei puncte critice: detectarea întârziată a intruziunilor, utilizarea unor echipamente neactualizate și lipsa capacității de refacere rapidă, exemplificată de blocarea sistemului e-Terra. Pentru a crește reziliența, experții recomandă crearea de copii de siguranță izolate, testarea planurilor de continuitate și îmbunătățirea coordonării între DNSC, SRI și operatorii privați.

Securitatea cibernetică în România este gestionată prin cooperare națională și europeană, implicând instituții precum SRI și DNSC. Aceasta din urmă participă la mecanisme precum Rețeaua CSIRT și EU-CyCLONe pentru coordonarea crizelor de amploare. De asemenea, există o cooperare regională consolidată în 2026 prin memorandumul privind reziliența cibernetică între România, Republica Moldova și Ucraina, subliniind necesitatea unei apărări colective în flancul estic al Alianței.

Surse

Sursa: Adevărul

Tot în Securitate