Fostul premier Adrian Năstase a avertizat că România are nevoie de o reevaluare riguroasă a parteneriatelor sale strategice, într-un moment în care ordinea internațională suferă transformări profunde. Într-un editorial publicat pe blogul său personal, acesta susține că simpla apartenență la NATO și la Uniunea Europeană nu mai reprezintă un element suficient pentru o politică externă eficientă. Adrian Năstase subliniază necesitatea de a analiza relațiile bilaterale într-un context marcat de războiul din Ucraina și de schimbarea priorităților marilor puteri.
Analizând dinamica globală, Adrian Năstase menționează că harta geopolitică a lumii este redesenată prin schimbarea raporturilor de putere și prin revenirea politicii sferelor de influență. El indică faptul că evoluțiile din relațiile dintre Statele Unite, Rusia și China, alături de dificultățile Uniunii Europene, impun o nouă abordare. Fostul prim-ministru consideră că România riscă să rămână în afara deciziilor care îi influențează viitorul dacă nu își adaptează diplomația la aceste noi dependențe economice și militare.
În ceea ce privește rețeaua de alianțe, Adrian Năstase a identificat aproximativ 15 relații bilaterale de tip parteneriat strategic dezvoltate de România. Acestea includ parteneriate lansate cu Italia și Statele Unite în 1997, cu Ungaria în 2002 și cu Regatul Unit în 2003, urmate de alte state precum Franța, Coreea de Sud sau Polonia. Totuși, el precizează că statutul diplomatic nu garantează automat rezultate concrete, insistând că aceste parteneriate trebuie întreținute, actualizate și valorificate prin proiecte economice și consultări diplomatice.
Fostul șef al Executivului a semnalat absența unor actori majori din lista parteneriatelor formalizate prin declarații bilaterale, precum Germania sau India. Deși Germania este un partener comercial major, aceasta nu figurează în acest inventar specific, la fel și China, care are un parteneriat de prietenie din 2004, dar fără aceeași încadrare. Adrian Năstase propune ca Ministerul Afacerilor Externe să realizeze un audit complet al parteneriatelor pe dimensiuni politice, militare, economice, energetice și tehnologice pentru a identifica mecanismele care funcționează.
Adrian Năstase amintește de perioada 2000–2004, când România negocia simultan aderarea la NATO și la UE, construind relații solide cu parteneri precum Statele Unite, Franța sau Germania. El subliniază că diplomația trebuie să construiască sprijin înainte de a avea nevoie de acesta. Pentru a evita transformarea României într-un simplu teritoriu despre care discută alții, fostul premier cere ca statul să participe activ la deciziile care îi privesc viitorul, bazându-se pe proiecte concrete și reciprocitate.
Contextul geopolitic actual este marcat de o reevaluare a poziționării României în raport cu partenerii externi, în special în ceea ce privește securitatea și sprijinul pentru Ucraina. În timp ce marile puteri își recalibrează angajamentele, precum Statele Unite între Europa și regiunea Indo-Pacific, sau Turcia își urmărește ambiții regionale, România trebuie să își clarifice prioritățile diplomatice. Această evoluție a zonei de securitate europeană face ca poziționarea Bucureștiului să fie extrem de sensibilă.