Dem I. Dobrescu, primarul Bucureștiului între februarie 1929 și ianuarie 1934, a coordonat transformarea unei zone insalubre într-o stațiune de schi urbană. Locul ales pentru acest proiect spectaculos a fost o fostă groapă de gunoi, cunoscută sub denumiri precum Valea Plângerii sau Mlaștina Cocioc, situată între cimitirul Bellu și Calea Văcărești. Această zonă era considerată extrem de periculoasă, fiind o baltă murdară unde se aruncau resturi menajere și unde se înregistrau accidente cu copii.
Proiectul a fost demarat în vara anului 1932, când primarul a decis să intervină personal pentru a nivela și tasa gunoiile acumulate. În ciuda scepticismului localnicilor, care au manifestat nemulțumire față de eforturile de curățenie, lucrările au fost finalizate în toamna anului 1933. La începutul lunii noiembrie, stațiunea a fost gata de funcționare, oferind locuitorilor capitalei o alternativă de divertisment pe dealurile care anterior erau simple depozite de deșeuri.
Stațiunea de schi de la Valea Plângerii a inclus trei piste distincte, destinate schiorilor începători, avansați și celor care foloseau sănițe. Facilitățile au fost dotate cu iluminat nocturn și cu o trambulină de lemn care permitea săriturile de aproximativ 25 de metri. Pentru a asigura accesul larg al populației, costul de intrare a fost stabilit la un nivel simbolic, echivalent cu prețul unui bilet de tramvai, în timp ce instructorii de schi au fost aduși de la Sinaia și Brașov.
Dem I. Dobrescu a primit porecla de „Primarul Târnăcop” din cauza campaniilor sale agresive de demolare a clădirilor insalubre. Aceste imobile erau considerate „cuiburi de tuberculoză” și au fost demolate pentru a moderniza orașul. Această reputație de administrator hotărât a fost consolidată și prin proiectele de pavare a străzilor și extinderea rețelelor de apă și canalizare, acțiuni care au marcat perioada interbelică a Bucureștiului.
În prezent, locul unde funcționa această stațiune de iarnă improvizată este ocupat de Parcul Tineretului. După ce zona a revenit parțial la starea de groapă de gunoi în 1940, în anul 1965 arhitectul Valentin Donose a coordonat reamenajarea locului, eliminând balta Cociocului și munții de gunoi. Astfel, actualul spațiu verde din Capitală a înlocuit vechea infrastructură de recreere construită de fostul edil.
Administrația condusă de Dem I. Dobrescu a reprezentat o perioadă de modernizare intensă, prin care s-au pavat artere importante precum Calea Griviței sau Calea Rahovei. Mandatul său s-a încheiat în ianuarie 1934, în urma schimbărilor de putere politică la nivel național. Deși a fost un administrator controversat prin metodele de expropriere, viziunea sa urbanistică a lăsat urme permanente în structura orașului.