Un nou proiect de reformă administrativ-teritorială, coordonat de europarlamentarul și vicepreședintele PSD Dragoș Benea, propune comasarea comunelor care au sub 3.000 sau chiar 5.000 de locuitori. Această inițiativă vizează unitățile create în urma Legii nr. 84/2004, care au transformat multe zone rurale în teritorii cu depopulare masivă. Multe dintre aceste comunități au devenit enclave de sărăcie, din care tinerii au plecat în masă, lăsând în urmă doar populație vârstnică.
Înființarea acestor unități în anul 2004 a fost susținută de argumentul că autonomia financiară și personalitatea juridică ar fi facilitat accesul la fonduri europene și gestionarea taxelor. Totuși, realitatea a indicat că multe dintre aceste noi comune au apărut din calcule electorale, oferind sute de funcții administrative noi în schimbul sprijinului politic de la centru. În loc de dezvoltare, fragmentarea a dus la crearea unor teritorii unde singurele locuri de muncă sunt la primărie.
În județul Botoșani, comune precum Adășeni și Dimăcheni sunt exemple clare ale acestui fenomen de depopulare. Adășeni, care ar avea conform recensământului din 2021 aproximativ 1.300 de locuitori, este descrisă de localnici ca fiind o comunitate fantomă cu doar 700 de oameni. Deși posedă un cabinet medical dotat, acesta rămâne închis deoarece nu există niciun medic de familie dispus să lucreze în zonă, serviciile fiind suplimentate doar de un asistent medical comunitar.
Reacția localnicilor față de posibila comasare este una divizată între indiferență și îngrijorare. Unii cetățeni consideră că reorganizarea ar aduce economii la buget prin reducerea numărului de funcționari și aleși locali, menționând că administrarea actuală nu aduce beneficii reale. Alți locuitori, în special cei vârstnici, se tem că vor fi penalizați de distanțele mari, fiind nevoiți să parcurgă zeci de kilometri pentru documente de la primărie sau pentru servicii de poliție.
Dimăcheni reprezintă un alt caz de studiu, fiind o comunitate cu o populație redusă și lipsă de locuri de muncă. În această zonă, lipsa serviciilor medicale și infrastructura precară au accelerat exodul tinerilor. Localnicii amintesc că înființarea primăriei de sine stătătoare a fost, în anumite cazuri, o strategie politică pentru a evita anumite relații de putere la nivelul fostelor comune-mamă, fără a aduce prosperitate reală.
Procesul de reorganizare administrativă în România este un subiect recurent în politică, fiind influențat de nevoia de eficiență a instituțiilor statului și de gestionarea resurselor publice. Deciziile privind numărul de locuitori necesari pentru menținerea statutului de comună pot schimba radical harta administrativă a țării, afectând modul în care serviciile publice sunt distribuite la nivel local și modul în care fondurile pentru infrastructură sunt alocate în zonele rurale.