Discuțiile privind reorganizarea teritorială a devenit un subiect central în spațiul public, însă Corina Drăgotescu avertizează că interesul partidelor nu este orientat către soarta țării. În loc de o reformă reală, partidele par să se lupte pentru controlul puterii în teritoriu, folosind variante de redesenare a hărților pentru a-și proteja interesele politice. Această bătălie se manifestă prin negocieri și chiar amenințări între diverse actually politice, cu scopul de a păstra influența locală.
Problema centrală vizează controlul numărului de mandate, de la cei aproximativ 40.000 de consilieri locali până la cei 1.300 de consilieri județeni. Corina Drăgotescu subliniază că o reformă administrativă care nu implică reduceri în aceste zone este ineficientă, deoarece partidele vor să evite pierderea suportului de bază din campaniile electorale. În plus, există aproximativ 11.000 de instituții descentralizate care reprezintă locuri de sinecuri și puncte de negociere pentru puterea executivă, fiind esențiale pentru structura de putere a partidelor.
Strategia partidelor este descrisă ca fiind una de manipulare a emoțiilor populației prin utilizarea unor hărți care evidențiază adversități istorice sau regionale. Corina Drăgotescu menționează exemple precum tensiunile dintre Arad și Timișoara sau disputele privind identitatea Moldovei, argumentând că adevăratul obiectiv este împărțirea mandatelor la nivel local și parlamentar. Orice reorganizare va fi influențată de modul în care sunt distribuite aceste resturi de puteri, conform legislației actuale care nu este pregătită pentru scenarii ipotetice.
Implementarea unei astfel de reforme implică și riscuri majore privind gestionarea diversității etnice și a identității locale. Corina Drăgotescu atrage atenția asupra dificultăților de a integra zone cu mix etnic pronunțat, menționând disputele existente cu UDMR privind județele maghiare. O reorganizare forțată ar putea crea conflicte între comunități care au identități locale puternice, iar legislația electorală actuală ar necesita aproximativ doi ani pentru a fi adaptată unei noi structuri administrative.
Dincolo de politică, reforma administrativă aduce un stres social semnificativ pentru cetățeni, afectând accesul la servicii esențiale. Corina Drăgotescu întreabă de impactul pe care îl vor avea noile structuri asupra spitalllor județene, a inspectoratelor școlare și a accesului la documente oficiale. Există temeri legate de distanța față de noile birouri de evidență a populației și de necesitatea unei informatizări reale, evitând simpla mutare a barierelor administrative care ar putea complica viața cetățenilor.
Istoricul administrației române include schimbări majore, precum momentul în care județul Ilfov a pierdut controlul asupra Bucureștiului sau comasarea sectorului 8 în sectorul 1. Aceste transformări au demonstrat că reorganizarea nu este doar o chestiune de hărți, ci una de stabilitate socială și administrativă. În prezent, lipsa unui președinte care să medieze un acord politic pe două mandate între partide rămâne un obstacol major în calea unei reforme administrative autentice.