Sari la conținut
Alianța Strategică Alianța Strategică

Securitate

Atacuri repetate asupra navelor în apele teritoriale românești: provocări de securitate la gura Dunării

Lovirea succesivă a unor petroliere cu drone în zona Sulina ridică problema aplicării clauzei de asistență reciprocă din Tratatul UE.

· 3 min citire · Redacția Alianța Strategică

Atacuri repetate asupra navelor în apele teritoriale românești: provocări de securitate la gura Dunării
"Carabinieri patrol boat '600 class'" by Luca Prioli is licensed under CC BY 2.0. To view a copy of this license, visit https://creativecommons.org/licenses/by/2.0/. · original · licență

O serie de atacuri cu drone asupra unor nave petroliere a avut loc în apele teritoriale ale României, în zona gurilor Dunării. Sâmbătă, 13 noiembrie, un petrolier a fost lovit la patru mile marine est-sud-est de Sulina, incendiu care a urmat imediat. Ulterior, un al doilea vas a fost lovit la cinci mile de canalul Sulina, iar spre dimineață, un al treilea incident a avut loc tot în zona gurilor Dunării.

Aceste incidente repetate, care au avut loc noaptea și în același perimetru, sunt interpretate ca fiind metode de testare a reacțiilor Bucureștiului. Deși navele aflate sub pavilion străin au fost ținte, atacurile au avut loc în marea teritorială a României, care se întinde pe douăsprezece mile de la țărm. Ministrul Apărării a solicitat aliaților patrule cu avioane de observare și echipamente antidronă, promițând că va transmite această problemă la Bruxelles.

Situația ridică întrebări privind utilizarea clauzei de asistență reciprocă prevăzute de Tratatul privind Uniunea Europeană. Conform articolului 42 alineatul (7), în cazul unei agresiuni armate pe teritoriul unui stat membru, celelalte state au obligația de a acorda ajutor prin toate mijloacele disponibile. Această clauză este considerată mai fermă decât articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, deoarece nu lasă la liber arbitru alegerea acțiunilor de apărare.

Autoritățile române evită însă calificarea acestor atacuri drept agresiune armată, preferând termenul de „provocări”. Această prudență poate avea ca scop evitarea angajamentelor de reacție imediată sau a expunerii diviziunilor dintre statele membre ale Uniunii Europene. În prezent, România solicită sprijin prin apeluri la solidaritate, însă acestea rămân gesturi de bunăvoință, neavând caracterul de obligație juridică pe care l-ar impune activarea clauzei de asistență.

Lipsa unei calificări oficiale a atacurilor ca agresiune străină asupra teritoriului național limitează capacitatea de a transforma protecția navigației într-o datorie juridică a partenerilor. În prezent, sprijinul primit constă în comunicate de susținere și câteva aeronave prin rotație, fără o strategie de apărare coordonată și obligatorie. Dacă atacurile nu sunt numite agresiuni, Rusia poate continua aceste acțiuni fără a întâlni o limită clară stabilită de București.

În contextul tensiunilor regionale, Uniunea Europeană a aprobat recent o sumă de 8 miliarde de euro pentru Ucraina, fiind cea mai mare plată efectuată vreodată către Kiev. Aceste decizii financiare masive vin într-un moment în care securitatea frontierelor și a rutelor de transport maritime rămâne un punct critic de stabilitate pentru întreaga regiune de la Marea Neagră.

Surse

Sursa: Bursa

Tot în Securitate